Cabana noastră de pe Valea Lotrioarei este situată la cca. 15 km de Valea Oltului, la vest de Lazaret și satul de vacanță Lotrioara, în Munții Lotrului, are o capacitate de cazare de cca 30 de persoane, există 3 camere dotate cu paturi suprapuse, bucătărie, sobe de teracotă cu lemne și alte dotări. A fost obținută de la Romsilva, Direcția silvică Sibiu, amenajată de primii studenți de la secția de Ecologie și Protecția Mediului, în anii 1990, cu sprijinul și finanțarea Universității ”Lucian Blaga” din Sibiu. Două nume sunt legate de obținerea și înființarea acestei baze: ing. silvic Ioan Cotârlea și conf. dr. Corneliu Bucșa, iar alte doua nume sunt legate primele practici de aici: Prof. dr. Constantin Drăgulescu și Prof. Valeriu Dobros. Liste nesfârșite de nume ale studenților și prietenii acestora, din ultimele decenii, sunt legate de întreținerea cabanei, de bucuriile, cunoașterea, studiile, și de farmecul împărtășit în decursul turelor montane și al practicilor desfășurate aici. Sau de sărbători, ceremonii și festivități neoficiale ale profesorilor și studenților noștri. Au venit și studenți de la Cluj, Constanța, Timișoara, Baia Mare și alte universități. Ne-au însoțit profesori și cercetători de la diverse universități și institute din România și de peste hotare (Anglia, Polonia, Germania și altele). De trei decenii a găzduit nenumărate practici, tabere de ecologie montană, a funcționat ca bază didactică și științifică, pentru studii și cercetări de biologie și ecologie, devenind una dintre atracțiile renumite ale facultății noastre. Practici de vară, opționale sau facultative în toate celelalte sezoane, cu participare voluntară, s-au desfășurat în decursul anilor, reunind laturile profesionale și sociale, educative și sportive, intelectuale și ludice, într-un univers studențesc plin de inspirație și de farmec. Am învățat să cunoaștem natura departe de civilizație, fără curent electric, semnal de telefonie și apă caldă, ne-am încălzit seara și nopțile la focurile de tabără, am lucrat, am muncit, am râs, am cântat la voce, chitară și alte instrumente (dacă nu am știut cântecele, am aflat că s-a editat în acest scop o culegere de texte), am construit sau am întărit legături între noi, ne-am împrietenit (unii pentru restul vieții) și am învățat biologie și ecologie, într-o lume plină de inspirație, de liniște și în lumea magică a munților. Am învățat despre echipament, legile muntelui și despre viața în sălbăticie. Generații succesive de studenți au venit aici, mulți și după ce și-au încheiat studiile, în căutare de amintiri, de experiențe noi, și mulți au găsit inspirație, resurse, sănătate și motive de a progresa în carieră, realizând studii, scriind lucrări de licență, disertație și de doctorat, realizând publicații și multe altele. În ultimii ani studenții au încetat să mai urce la cabană și în munți, motivele fiind diverse. Poate sunt mai puțini, nu sunt obișnuiți cu viața departe de semnal și fără curent electric, nu au fost scoși de părinți la munte și nu au educația și școala naturii. Ca urmare și cabana a început să decadă, deoarece menținerea ei s-a realizat numai cu ajutorul voluntar al profesorilor și al studenților. Dar, nu este încă nimic pierdut. Dacă voi vreți, cabana vă așteaptă, și poate voi sunteți cei care vor face din nou valea să răsune de voie bună și cântece, care veți dori din nou să contribuiți la menținerea acestei baze și să învățați acolo unde este cel mai frumos și optim: în inima naturii, în spațiul magic al munților. Vă așteptăm!
Pentru contacte și organizare de ture:
conf. dr. Ioan Sîrbu (ioan.n.sirbu@ulbsibiu.ro), lect. dr. Ioan Tăușan (ioan.tausan@ulbsibiu.ro), lect dr. Ana Maria Benedek (ana.benedek@ulbsibiu.ro), lect. dr. Horia Olosutean (horea.olosutean@ulbsibiu.ro) și alți colegi.
