Studii asupra comunităților de moluște dulcicole din România
Malacologia este domeniul care se ocupă cu studiul moluștelor, iar dintre acestea, speciile și comunitățile dulcicole sunt cele la care se referă textul de față. În epoca modernă, apele dulci constituie cel mai periclitat mediu, adăpostesc și definesc cele mai fragile și afectate habitate, iar moluștele dulcicole conțin grupe taxonomice și ecologice, care sunt cel mai expuse degradării și poluării acestor habitate, multe specii fiind pe cale de dispariție sau puternic periclitate la nivel global. Prin răspunsurile lor caracteristice la impactul antropic, la degradarea și poluarea habitatelor, comunitățile lor sunt excelenți bioindicatori ai calității mediului, ai evaluării intensității efectelor antropogene, fiind recunoscute însușirile lor de ingineri ai mediului, dar și de martori utilizabili ca biomonitori în evaluarea proiectelor de ameliorare și de reconstrucție ecologică. De un sfert de secol, împreună cu diverși colegi și studenți, studiem distribuția speciilor de moluște acvatice continentale din România, am identificat șapte specii noi în fauna țării, iar prin colaborări cu specialiști de peste hotare, am contribuit la descrierea a patru specii noi pentru știință, din izvoarele unor masive montane. Studiem malacofauna și distribuția acesteia, am realizat campanii de teren, și continuăm să investigăm diverse cursuri de apă și habitate acvatice, din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, am realizat expediții de-a lungul Dunării, Siretului și în Delta Dunării, urmând ca viitoarele studii de teren să se extindă la toate zonele țării. Efectuăm studii de ecologie a populațiilor, dar mai ales a comunităților de moluște dulcicole, a relațiilor acestora cu factorii de mediu, investigăm răspunsurile lor structurale și funcționale la modificările și alterarea habitatelor, efectele impactului antropic și cele ale unor specii alohtone invazive, valoarea bioindicatoare precum și diverse funcții pe care le îndeplinesc în cadrul ecosistemelor acvatice continentale. Lucrul în teren implică condiție fizică și psihică bună, echipament și antenament adecvat, o oarecare doză de risc, munca se desfășoară în apă de cele mai multe ori, se caută manual sau se scot plase (drăgi) de la adâncimi variate (metri sau zeci de metri atunci când lucrăm pe Dunăre sau în unele lacuri), iar campaniile de teren pot dura de la câteva zile la săptămâni. Datele se obțin atât în teren cât și în laborator, iar pentru analiza și interpretarea acestora utilizăm metode matematice și informatice (softuri) de ultima generație. Am lucrat la proiecte naționale de evaluare și cartare a speciilor de moluște rare și ocrotite, de interes comunitar, precum și la elaborarea planurilor de monitorizare și management al unor taxoni, dar și situri de interes comunitar și rezervații. Am participat, uneori împreună cu studenți, la peste 25 de proiecte de cercetare, inventariere, evaluare și cartare, management și monitorizare, precum și de evaluare a efectului imapctului antropic asupra habitatelor și a comunităților de moluște ducicole, am publicat peste 50 de lucrări științifice de chorologie, ecologie, zoogeografie, sistematică, sozologie etc. a acestora. De-a lungul timpului diverși studenți și-au exprimat dorința de a colabora la unele dintre aceste proiecte, realizând lucrări de licență, de disertație, au fost coautori la diverse publicații și au prezentat lucrări științifice la congrese de specialitate, naționale și internaționale. Dacă te interesează un domeniu de cercetare și de specializare, plin de aventură și de provocări, cu multă muncă în teren și aplicații ale metodelor moderne de management al datelor, de analiză și interpretare, cu rezultate care vor fi valorificabile în cariera ta științifică sau managerială, dar, mai ales, dacă ești serios, integru, și dorești să te dezvolți pe diverse planuri (intelectual, fizic, motivațional și profesional), contactează-mă.
Conf. univ. dr. Ioan Sîrbu: meosirbu@yahoo.com, ioan.n.sirbu@ulbsibiu.ro, https://www.researchgate.net/profile/Ioan_Sirbu2
