Mamiferele mici terestre din România includ două grupe taxonomice, și anume rozătoarele (Ordinul Rodentia) și insectivorele (Ordinul Eulipotyphla). Acestea, și în special rozătoarele, constituie o componentă esențială în majoritatea ecosistemelor, îndeplinind diferite roluri ecologice. Între acestea, unul dintre cele mai importante este cel de verigă în cadrul lanțurilor trofice. Având populații în general numeroase, rozătoarele consumă o cantitate mare de material vegetal, fiind la rândul lor consumate de o mare diversitate de prădători (șerpi, păsări prădătoare de zi și de noapte, mamifere carnivore), pentru unii dintre aceștia fiind hrana de bază.
Unul dintre cele mai spectaculoase aspecte privind ecologia acestor mamifere este dinamica lor populațională. Datorită taliei mici, longevitatea lor este de asemenea redusă, fiind însă compensată de o rată ridicată a natalității. Aceasta este influențată de numeroși factori, atât biotici, cât și abiotici, care determină fluctuații populaționale cu amplitudine mare, cu ecouri în restul compartimentelor ecosistemelor.
Datorită taliei reduse, a modului de viață retras și a activității preponderent nocturne, majoritatea speciilor de mamifere mici pot fi studiate doar prin aplicarea metodelor de captură. Acestea presupun utilizarea diferitelor tipuri de capcane care permit capturarea animalelor vii. După capturare, animalele sunt identificate, măsurate, li se determină sexul și vârsta, se colectează probe biologice (paraziți, fecale, urină, sânge, în funcție de obiectivele studiului), apoi se marchează și se eliberează.
De 20 ani, împreună cu diverși colegi și studenți, studiem diverse aspecte ale ecologiei mamiferelor mici, desfășurând cercetări atât în zonele montane (Parcul Național Retezat și bazinul Râului Șes, Parcul Natural Apuseni, Munții Rodnei, Munții Lotrului) cât și altitudini mici, atât în habitate naturale (Parcul Natural Cefa, Parcul Natural Balta Mică a Brăilei) cât și agroecosisteme (Podișul Hârtibaciului).
Mai ales în anii cu densități ridicate ale populațiilor de rozătoare verificarea capcanelor, manipularea animalelor și colectarea informațiilor și a probelor biologice ocupă cea mai mare partea a zilei (și uneori a nopții). De aceea este necesar ca să fim cât mai aproape de locul de amplasare a capcanelor, astfel încât campaniile de teren se desfășoară cel mai frecvent cu cortul.
Probele biologice colectate din teren se prelucrează și analizează în laborator, unele fiind trimise la diverși specialiști (parazitologi, bacteriologi, virusologi, biochimiști etc) din țară sau din străinătate. Date obținute din teren și din laborator sunt ulterior prelucrate, analizate și valorificate sub formă de prezentări pentru congrese de specialitate naționale sau internaționale (ex. Rodens & Spatium – International Conference on Rodent Biology) sau articole publicate în reviste de specialitate. De asemenea, studenții care participă la aceste cercetări își pot întocmi pe baza datelor obținute lucrarea de licență sau disertație, și ulterior teza de doctorat.
Lect. univ. dr. Ana Maria Benedek-Sîrbu, e-mail: ana.benedek@ulbsibiu.ro
https://www.researchgate.net/profile/Ana_Benedek/publications
