În anul 1993 am călcat pragul Facultății de Științe, specializarea Ecologia și Protecția Mediului din cadrul Universității Lucian Blaga din Sibiu. La câteva săptămâni mergeam cu studenții din anul III și anul IV în expedițiile montane în cadrul acțiunilor organizate de Clubul Ecotur sau de facultatea noastră. Mai apoi, am fost la simpozioane, prin peșteri, stagii de topografie și cartografie subterană. De la munte aduceam borcane cu probe pentru studiu de diatomee iar din peșteri sau din arii naturale arahnide sau alte insecte și le analizam împreună cu profesorii noștri dedicați cu pasiune muncii lor pedagogice. Excursia cu scop didactic din anul întâi la Constanța și Hagieni organizată în vara anului 1994 nu a fost de ajuns pentru mine. Împreună cu un alt coleg și cu sprijinul coordonatorului nostru de practică de atunci, doamna Livia Bucșa, am reușit să particip și la practica de vară a celor din anul IV în Delta Dunării, acțiune organizată imediat după practica noastră. Aveam șlapi, un sac de dormit, cinci mii de lei, bani împrumutați de la colegi, 4 kilograme de cartofi, orez și multe legume când am ajuns la Tulcea și ne-am întâlnit cu colegii din anul IV. Aceștia erau echipați cu bocanci, corturi și aveau ținută de exploratori adevărați. Noi, bronz și legume. După multe priviri îndoielnice aceștia ne-au primit între ei și imediat am reușit să ne integrăm în grup. Atunci a fost prima dată când am ajuns în Delta Dunării. Aveam 19 ani. În 1998, 1999, 2000 m-am întors acolo, eram ecolog-biolog, absolvent. Făceam expediții de ecoturism cu Organizația Crispus din Sibiu unde eram vicepreședinte. Mă întorceam acolo unde am înțeles ecologia, acolo unde omul era bine integrat în sistemele ecologice și analizam aceste sisteme din afara lor. Au trecut câțiva ani până când m-am întors din nou acolo. În anul 2008, când pe timpul unei expediții ne pregăteam să trecem de pe brațul Sulina pe brațul Sfântul Gheorghe cu o lotcă prin canalul Iacob, pădurea Caraorman, apoi lacul Puiu și brațul Erenciuc, niște localnici ne-au spus să avem grijă că ne vor mânca șacalii peste noapte. Era prima dată când am auzit despre această specie în România. A fost ca și cum cineva ți-ar fi spus că la Beiuș a apărut un leopard. Așa a început pasiunea mea pentru hilaci sau șacali (Canis aureus Linnaeus 1758). De atunci, pentru a înțelege ecologia acestui mamifer am început munca de teren, an de an, uneori și câte două sau trei expediții anuale (Blog Crispus), îndrumat fiind de către Dr. Biol. Dumitru Murariu. În perioada 2010-2012, fiind în Spania, am participat și absolvit în cadrul Universitat de Barcelona cursurile de master “Ecologia Fundamental y Aplicada” specializarea “managementul și gestiunea ecosistemelor terestre” pentru a putea studia mai bine sistemele ecologice specifice hilacului și pentru a-mi actualiza cunoștințele de ecologie dobândite cu mai mult de 13-15 ani în urmă. Imediat după aceasta am pus bazele unui grup european informal de studiu pentru șacalul auriu GOJAGE (GOlden JAckal informal study Group Europe) și am organizat la Ocolul Silvic Ghimbați din județul Giurgiu primul Colocviu Internațional European dedicat acestei specii împreună cu colegi biologi și zoologi din Serbia, Ungaria, Slovenia, Cehia și Grecia dar și cu vânători din cadrul RNP Romsilva, Direcțiile Silvice Timiș, Giurgiu sau Călărași. În România pătrunsese o specie de mezocarnivor, o specie de interes comunitar. În 2011, existau câteva zeci de exemplare, în timp ce în anul 2019 s-a estimat o populație de 14.000 de exemplare. În anul 2012, în colaborare cu alți cercetători români și străini am publicat primele date de densitate ale hilacului din Delta Dunării și de pe terenurile de vânătoare din sudul țării în Acta Zoologica Bulgarica. De atunci, împreună cu alți colegi din cadrul RNP Romsilva, USAMV Cluj-Napoca sau WWF România organizez studii de monitorizare bioacustică sau cu camere video și de ecologie a hilacului în țara noastră. Colegii din cadrul ARBDD și mai recent și INCDD ne-au fost mereu alături.
În paralel, în anul 1994 am început medicina, facultate pe care am absolvit-o în anul 2000. Am lucrat în sistemul medical românesc ca medic de medicină generală până în anul 2003, când am plecat în străinătate. Am terminat două specialități medicale, medicină de educație fizică și sport (2007) și neurofiziologie clinică (2015), ambele la Barcelona. Din 2016 lucrez în Islanda, cu electrozi și cu aparate de stimulare trasncranială magnetică, interpretez electroencefalograme și electromiografii, studii de somn (videopolisomnografii) sau monitorizez intraoperator pacienții supuși intervențiilor neurochirurgicale. Din anul 2018 am introdus conceptul de “ecologia creierului” inițiat de Thomas Fuchs și în Islanda, în laboratorul nostru, pentru a putea evalua și înțelege mai bine situațiile clinice mai dificile din domeniul neuropsihiatric.
Ecologia m-a ajutat să înțeleg rețelele neuronale biologice umane, disfuncționalitățile care pot apărea la pacienți cu tumori cerebrale, sistemul nervos cu care omul se integrează în mediul natural și social. Analogia pe care o fac mereu este între rețelele biologice neurale umane și rețelele ecologice. Pentru mine, nucleii cerebrali și acumulările de materie cenușie din creierul uman se pot asimila cu speciile unui sistem ecologic iar fasciculii și tracturile nervoase reprezintă interacțiunea dintre aceste regiuni neurale, între anumite specii. Ca și în ENA “ecological network assessment”, dacă știm “ce nod” și “în ce măsură” interacționează cu celelalte noduri ale rețelei ecologice, putem să înțelegem disfuncționalitățile nodului cheie “key-node species”, în cazul creierului, a zonei care prezintă o hiper- sau hipoactivitate. Sper ca într-un timp scurt să aplic și cunoștințele de neurofiziologie în domeniul ecologiei animale. Aș dori să particip la proiecte de cercetare care să includă studii de electroencefalografie pentru păsări migratoare sau mamifere care utilizează modelul “long-distance dispersal” pentru colonizarea noilor teritorii sau la alte proiecte multidisciplinare.
Mulțumesc tuturor colegilor din generațiile mai mari sau mai tineri și cadrelor didactice pentru cursurile și învățăturile pe care le-am avut la Sibiu, pentru dragostea cu care s-au implicat în educarea noastră ca viitori “ecologi-biologi”.
O sinteză de comunicări științifice sau articole la care am colaborat poate fi consultată pe profilurile Google Scholar sau ResearchGate.
Ovidiu C. Banea,
Email: crispusngosibiu@gmail.com
